A doua zi a laboratorului reVEDERE’25 a început cu prezentarea unor lucrări ale studenților de la Academia de Arte Frumoase din Gdańsk, oferită de tutorele Vahram Mkhitaryan. Această prezentare a oferit participanților laboratorului posibilitatea de a-și extinde înțelegerea asupra limbajului vizual, de a explora diversitatea strategiilor autorale și a abordărilor de lucru cu materialul documentar și filmul experimental. Ovidiu Țichindeleanu — filosof și teoretician cultural, cercetări ale cărui se concentrează pe transformările postcomuniste, critica ideologiei, gândirea decolonială și cultura perioadei de tranziție — a participat online la partea teoretică a laboratorului. În prezentarea sa dedicată mijloacelor realismului, el a lansat întrebarea: Ce face ca un film să fie realist și să releve adevărul despre societate? Pornind de la ideile lui Siegfried Kracauer despre cinematografie și funcțiile camerei, dar și de la observațiile lui Bill Viola privind diferențele dintre video și film, el a propus o analiză comparativă a două serii de câte patru secvențe din filmele Korotkie vstrechi (1967) de Kira Muratova și Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii (2023) de Radu Jude. Artistul Valentin (Valter) Țurcan le-a oferit participanților o introducere în lumea filmului experimental și a artei video prin propria sa metodă de explorare a „lumii largi”. Valter lucrează în tehnica fotogramei și filmează cu ajutorul unei “camera obscura”, realizând și filme pe peliculă de 16 mm. Narațiunea sa vizuală unică se naște din modele clar-obscure și abstracții colorate — create prin colorarea manuală a peliculei cu markere, din fragmente de litere decupate din ziare vechi și din siluetele insectelor imprimate pe peliculă în tehnica fotogramei. De la teorie — la practică. Cum capătă ideile formă și stil? Pe parcursul zilei, tinerii artiști s-au dedicat dezvoltării propriilor proiecte: au lucrat la scenarii, au discutat soluții vizuale și structura viitoarelor lucrări. Activitatea s-a desfășurat atât în grupuri, cât și prin consultări individuale cu tutorii. Participanții s-au concentrat pe etapele concrete ale pregătirii: elaborarea planului de filmare, identificarea locațiilor, organizarea set-up-ului și pregătirea tehnică a procesului. Proiectul reVEDERE`25 este realizat сu sprijinul International Visegrad Fund și face parte din seria de programe culturale CarbonART 2025, sprijinit de Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Proiectul este cofinanțat de guvernele Cehiei, Ungariei, Poloniei și Slovaciei prin intermediul granturilor Visegrad oferite de Fondul Internațional Visegrad. Misiunea fondului este de a promova idei pentru o cooperare regională durabilă în Europa Centrală.

Cronicile Laboratorului de film experimental și artă video reVEDERE’25 – „Privind lumina lumii largi”, ziua a treia Ieri a avut loc lecția susținută de Мария Лигус, intitulată „Strategii ale rezistenței culturale în cinematografia ucraineană”. Maria Lihus a obținut titlul de doctor la Universitatea Națională Taras Șevcenko din Kiev în 2021, iar în prezent predă la Catedra de Culturologie a Universității Naționale „Academia Kiev-Mohyla”. În prezentarea sa, Maria a analizat perioadele cheie în care cinematografia a devenit o formă de rezistență – de la filmul poetic din anii 1960–70 până la documentarul contemporan. Un accent deosebit a fost pus pe creația lui Sergei Parajanov și Kira Muratova, ca exemple de strategii națiocentrice și contraculturale. S-a discutat despre subiecte ca perspectiva decolonială, reinterpretarea stereotipurilor și munca simbolică asupra memoriei culturale. Prezentarea a fost însoțită de fragmente video, inclusiv din filmele „Umbrele strămoșilor uitați”(1965) și „Seara din ajunul lui Ivan Kupala”(1968). Prelegerea a evidențiat faptul că arta cinematografică este profund legată de realitate și poate servi drept instrument al rezistenței culturale și al reflecției artistice — aspecte esențiale și relevante pentru participanții laboratorului de film experimental, artiști care caută să înțeleagă și să reflecte spiritul vremurilor prin limbajul vizual. În a doua parte a zilei, tinerii artiști au continuat să lucreze la structura viitoarelor lucrări — în cadrul consultațiilor individuale cu mentorii, care au adresat întrebări de clarificare, au propus referințe vizuale și teoretice, au ajutat la clarificarea conceptului și la identificarea celor mai expresive soluții artistice. Proiectul reVEDERE`25 este realizat сu sprijinul International Visegrad Fund și face parte din seria de programe culturale CarbonART 2025, sprijinit de Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Proiectul este cofinanțat de guvernele Cehiei, Ungariei, Poloniei și Slovaciei prin intermediul granturilor Visegrad oferite de Fondul Internațional Visegrad. Misiunea fondului este de a promova idei pentru o cooperare regională durabilă în Europa Centrală.

Cronicile Laboratorului de film experimental și arta video cu titlul “Privind lumina lumii largi” reVEDERE’25, ziua a patra Artistul vizual și multimedia din Cehia – Martin Zet le-a prezentat participanților laboratorului o selecție din lucrările sale – minimaliste, ironice și profunde. Pentru că uneori e mai bine să arăți odată decât să explici de o sută de ori. Gestul său artistic – simplu și conceptual – este un exemplu clar despre cum se poate vorbi despre teme complexe prin intermediul imaginilor. Martin Zet este unul dintre cei mai expresivi și prolifici artiști din Europa de Est în contextul practicilor experimentale. S-a născut la Praga și a studiat sculptura la Academia de Arte Frumoase. A predat în diverse instituții, inclusiv la Facultatea de Arte Vizuale a Universității Tehnice din Brno, unde a condus departamentul de artă video. Zet lucrează cu o varietate largă de medii – de la video, sculptură, desen, obiecte găsite și texte, până la performance și fotografie. Practica sa artistică se remarcă prin apelul la absurd și poezie, precum și prin utilizarea umorului și ironiei ca mijloace de provocare a reflecției și de reconfigurare a percepției. Performance-urile și instalațiile sale invită publicul să privească lucrurile familiare dintr-o perspectivă nouă, oferind o critică subtilă și stratificată a culturii și societății prin forme artistice variate. Blocul teoretic al laboratorului s-a încheiat cu o prelegere susținută de curatorul Ștefan Rusu. Titlul laboratorului și a formatului – reVEDERE – face trimitere la ideea de „reconsiderare”, reflectând conceptul de baza: explorarea practicii cineaștilor din contextul anilor 60-70s ca sursă de analiză, reflecție și inspirație creativă. Prelegerea sa axat pe perioada „dezghețului” politic – o etapă de relativă libertate în cinematografia sovietică, care, în ciuda contextului ideologic rigid, a oferit un impuls semnificativ unor autori remarcabili. Totuși, libertate a fost una scurtă și limitată: granițele istorice ale perioadei sunt marcate de Revoluția Maghiară din 1956 și Primăvara de la Praga din 1968 — evenimente după care cenzură și controlul au revenit. Tocmai în acest interval a apărut o generație importantă de regizori, marcată de experiența războiului (WW2), care au comentat critic și incisiv starea societății postbelice. Ștefan s-a referit la lucrările lui Mihail Kalatozov (I’m Cuba, 1964), Otar Iosseliani (“Aprill”,1961), Larisa Șepitko (“Aripile”, 1966) și Kira Muratova ca exemple de reflecție artistică asupra traumei, memoriei și stărilor existențiale ale omului. Aceste filme au devenit veritabile declarații artistice, înțelese și apreciate chiar și în afara granițelor URSS — prin formă, sinceritate și forță emoțională. O parte importantă a prezentării au fost și exemplele dintr-o perioadă mai recentă: lucrări realizate pe baza materialelor de arhivă și found footage — inclusiv cele ale lui Andrei Ujică (Out of The Present, 1996), Andrei Ujică&Harun Farocki (Videograms of a Revolution, 1992) si Peter Forgach (Free Fall, 1998). Ca exemplu de cercetare artistică personală, Ștefan a prezentat propriile sale proiecte video inspirate de contextul local — “SARS Opera" (2004) și “JERES" (2005). În încheiere, Ștefan a subliniat: nu putem ignora experiența trecutului — ea s-a întâmplat deja, este reală, critică și fertila si este necesara pentru a fortifica practica generației tinere de artiști si cineaști. Proiectul este cofinanțat de guvernele Cehiei, Ungariei, Poloniei și Slovaciei prin intermediul granturilor Visegrad oferite de Fondul Internațional Visegrad. Misiunea fondului este de a promova idei pentru o cooperare regională durabilă în Europa Centrală.