 |
Mediul social al Republicii Moldova (RM) era si este acum suprasaturat/poluat de o multime de simboluri autohtone, devenite treptat elemente banale, atavisme vidate de
incarcatura lor semantica initiala. Acestea trimit cu gandul la fondul arhaic al rusticitatii eterne a moldoveanului. Simbolurile s-au transformat, acum, in blazoane sau sigle ale societatii de consum. De altfel, acest fenomen al transferului semantic din sfera sacra in cea profana este lesne sesizabila mai peste tot in lumea contemporana. In Romania, de pilda, "Coloana Infinitului" a lui Brancusi a migrat, formal, pe pachetele de tigari "Coloana", iar efigia de pe o fotografie celebra a lui Eminescu o regasim pe cea mai "mare" bancnota aparuta in primul an post-comunist. Exemplele ar putea fi cu usurinta multiplicate. Dupa 1992, RM a lansat propria moneda nationala pe care s-a imprimat nimai chipul lui Stefan cel Mare, indiferent de valoare - cel mai uzitat si demonetizat simbol al noii statilitati moldovenesti. Stefan cel Mare este acum echivalentul lui Lenin de mai ieri, iar o importanta revista literara a renuntat la denumirea sa de Nistru pentru a deveni, din 1991, Basarabia: imagini reflectate intr-o oglinda vag aburita. Tot Nistru era denumirea celor mai ieftine tigari din fosta RSS Moldoveneasca; ele se produc si astazi, celebre prin tabacul lor puturos, intens fumigen si amarui. Cerul se inchide cu marca cognacului Nistru, o bautura nu tocmai selecta, dar cautata deopotriva de bautorii de ocazie, ca si de cei de profesie. Alinierea aceasta sub umbrela unui singur cuvant nu pare deloc un accident, o repetitie mecanica, ci da seama despre lucruri mult mai profunde. Ea tine, poate, de anumite cutume ale locului, de proverbialul conservatorism al moldoveanului mitic. Universul acestuia refuza orice forme de imburghezire, ca orice exces efemer; se rezuma la strictul necesar, chiar la minimul necesar. Realitatile actuale, caracterizate printr-o abundenta oferta si printr-o extrem de slaba capacitate de cumparare, nu fac decat sa consfinteasca, de nevoie, constatarile de mai sus. O alta structura tipologica seriala se poate construi pe baza cuvantului "Doina". Pana in 1989, "Doina" lui Eminescu fusese interzisa in RSSM, in schimb exista si exista pana astazi o strada cu acest nume, la capatul careia se afla cel mai mare cimitir, tot Doina, al Chisinaului. Tigarile Doina isi au pandantul in cognacul cu acelasi nume. Cu ani in urma exzista si o incantatie destul de populara care suna cam asa:
Doina cinstesti / Doina fumezi -
Tot la Doina / O sa te odihnesti
Foarte de curand, combinatul de tutun din Chisinau relansa aceasta marca de tigari, propunand o gama larga de arome si un design variat al pachetelor. Este inca o dovada ca anumite blazoane se suprapun cu identitatea insasi a celor care le creeaza. Pe la inceputul anilor '70, Raymond Aron afirma "Praxisul statal consta in mod esential in manipularea seriilor, ceea ce in limbaj vulgar echivaleaza cu folosirea propagandei, a publicitatii, a difuzarii de informatii mai mult sau mai putin false, a sloganurilor etc".
Intregul spectru de problematici identitare (nationale, comerciale, culturale, psihologice s.a.) a stat la baza unei relativ recente expozitii de arta contemporana intitulata "Semnul Moldovenesc" care a avut loc la Chisinau. Expozitia, organizata cu sprijinul Centrului de Arta Contemporana si al Primariei Municipiului Chisinau, a glosat pe marginea spinoasei si mult discutatei "specificitati moldovenesti" a incercat sa analizeze, din perspectiva culturala, fundamentele legitim(ant)e ale numitei "specificitati". Situarea acestui spatiu geografic in umbra unui colos slav au speculat-o de-a lungul timpului atat literatii, cat si artistii plastici, din ratiuni strict ideologice, iar surogatul paracultural generat de acestia necesita, fireste, o discutie aparte. Ceea ce intereseaza aici este doar impactul serialitatii simbolurilor nationale asupra creatiei plastice actuale, asa cum acesta s-a putut face vizibil prin eseul expozitional deja amintit.
|
|
MOLDOVA
ROMANIA
RUSIA
|
